Forum KeyPeople Stabilirea Obiectivelor

Dragilor,

Am o curiozitate despre obiective si as aprecia parerile voastre despre stabilirea si atingerea acestora:

Ce reprezinta obiectivele pentru voi? Ce parere aveti despre acestea?

Cu ce va ajuta sau v-ar ajuta stabilirea si atingerea obiectivelor, in viata de zi cu zi?

Va multumesc!

scopul intrebarilor mele este de a pune in comun idei, loc din care sa putem prelua mai multe informatii sau aplica mai mult in viata fiecaruia dintre noi.

Tentinta adesea este de a indeplini obiectivele companiei, ale postului sau ale afacerii noastre, insa uitam uneori care este pozitia noastra ca persoana in contextul in care ne aflam si mai ales care sunt telurile noastre proprii.

Astfel, este interesant de descoperit: ce credem noi despre obictive si cand ne au fost de folos sau nu?

Obiectivele personale ar trebui sa fie cele mai importante, ele sunt primele care te motiveaza. Obiectivele companiei in mod ideal sunt complementare si nu contradictorii cu cele personale. Dar cum poti sa mergi inainte fara obiective personale?

Schimb putin directia discutiei - daca cineva cunoaste cultura japoneza, sa ne explice cum ajung baietii cu ochii ingusti sa le amestece intre ele? - cele personale cu cele ale companiei... sau ce se intampla de fapt acolo, as fi curios...

Buna Mihai,

Multumesc pentru ideile tale!

Ai pus o intrebare excelenta: "dar cum poti sa mergi inainte fara obiective personale?". am intalnit multi oameni care merg inainte pe directia celor din jur, doar pentru ca nu-si pun problema ca ar exista o directie proprie.

adica, avem tendinta sa ne mandrim ca se ocupa compania de propria cariera- cand adesea nu este asa, si suntem pur multumiti ca ni s-a mai dus o grija sau avem si mai putina responsabilitate de luat.

in ceea ce priveste cultura japoneza -cred ca oamenii nu cunosc alt status (decat: credinta ca munca este cel mai important lucru si altceva nu exista atat de important) decat cel pe care l au trait pana atunci. Nu vad altfel lucrurile. -
Ceea ce cred ca se aplica si la noi. Oamenii cu adevarat de afaceri sau in pozitii foarte inalte de conducere-stiu calea lor, o urmreaza si o improspateaza la momente critice. Restul oamenilor e necesar sa afle ce e important pentru ei. Unde vor sa ajunga- si sa si stabileasca acel obiectiv.

cu bine,

Urmaream o stire zilele trecute in care spunea despre rusinea si dezonoarea directorilor sau administratorilor din companiile japoneze care au fost afectate de criza. Se pare ca in Japonia conteaza foarte mult onoarea si autodeterminarea, nu constrangerea, in atingerea obiectivelor.

Lipsa de obiective in societate este o caracteristica a organizatiilor piramidale(comuniste, dictatoriale) in care obiectivele sunt stabilite de la varf iar ceilalti nu trebuie decat sa le urmeze(cu avantaje si dezavantaje). Societatea actuala impune o dezvoltare bazata pe viziune si obiective, in care, din fericire, avem posibilitatea sa ne evidentiem.

Buna Daniel,


Multumesc pentru raspunsul tau. Mi-a placut in mod special : " Societatea actuala impune o dezvoltare bazata pe viziune si obiective, in care, din fericire, avem posibilitatea sa ne evidentiem."

Asa este si de asemenea, e necesar sa ne creem obiceiul de a vedea obiectivele, de a le stabili si a le duce la bun sfarsit. E necesar sa devenim familiarizati si sa avem capacitatea de a stabili si indeplini ceea ce ne propunem.

Cum bine spui, noi, ca societate, am plecat de la o structura piramidala specific comunista, dictatoriala.
Partea proasta este ca aceasta structura se replica in organizatii cu maximum de impact. Si este inca des intalnita.

Cu drag,

ludmila

Legat de obiectivele personale vs cele de la serviciu/profesionale din experienta mea eu m-am lovit de 2 abordari:
1.atunci cand am avut un sef care considera ca familia trebuie sa primeze si timpul personal era timp personal (spre exmplu nu imi cerea tot felul de rapoarte sau situatii dupa ora 15.00 pentru ca stia ca nu am timp pana la 16.00 sa le termin) aveai timpul necesar sa te gandesti si la obiectivele personale si la cele de serviciu si mai tot timpul se intersectau (nu in proportie covarsitoare dar macar 50%),in plus aveam si am avut si posibilitatea sa ma dezvolt si sa vansez pe scara ierarhica tocmai pentru ca am reusit sa realizez si obiectivele profesionale si sa fiu si fericit in viata personala;
2.cand ai un sef pentru care obiectivele de la serviciu sunt cele mai importante ,nu ai timp nici pentru viata personala nici pentru a te gandi la obiectivele de servciu (vorbesc in totalitate pentru ca daca nu le indeplinesti nici nu vei mai sta in companie la evaluarea anuala);in plus vii de acasa cu nervi si stai la munca tot cu nervi deci nu poti da randament maxim.
Aici intervine frustrarea si incepi incet sa iti cauti un alt loc de munca sau sa te plafonezi.
Pana la urma obiectivele personale trebuie sa se intrpatrunda armonios cu cele de serviciu,iar ponderea viata personala versus serviciu sa fie una rezonabila .
Marian

Minunat Marian! Multumesc. Ai adus 2 situatii conncrete si foarte relevante.

Sunt curioasa despre un singur lucru: seful care iti respecta obiectivele personale, te si implica activ in stabilirea celor profesionale sau daca ti le facea cunoscute constant pentru a te alatura viziunii de business existente?

Practic obiectivele erau stabilite si evaluate trimestrial in baza planului de afaceri si re-negociate la 6 luni dupa revizuirea bugetului fabricii.In cadrul acestor obiective erau 1-2 maxim (personale) care erau evaluate si ele trimestrial sau la 6 luni(exemplu: planul de Coaching si obiectivele profesionale/personale de dezvoltare dupa acest program au fost evaluate la 6 luni odata cu finalizarea programului de Coaching)si 3-5 de business care erau evaluate -in principiu -trimestrial,pentru ca unele se evaluau doar anual (exemplu Gradul de satisfactie al angajatilor).

Cam asta ar fi pe scurt.More info needed?

:) interesanta pozitionarea ta ca expert in acest subiect. Cred ca toti avem nevoie de informatii si de aplicarea lor.

Repet, invatam unii de la altii si discutiile de aici, pot fi utile pentru multi oameni. Oricate am stii despre noi, daca suntem atenti, putem sa invatam si mai multe despre noi.:)

Ma bucur ca ai facut coaching si ca ti-a dat increderea cu care acum imi scrii.

Mult succes in ceea ce ti propui sa faci si multumesc pentru impartasirea experientei tale!

Ludmila

Buna Ludmila,

Nu ma consider un expert nici in acest subiect nici in Managementul RU.Sunt altii cu experienta mai vasta ca mine si mai experti.Insa imi place sa vorbesc doar din experienta personala si nu sa citez din carti.Cartile te ajuta sa inveti concepte, iar daca esti capabil poti sa le adaptezi si sa incerci sa ”inovezi” ceva specific companiei in care lucrezi.

In plus m-au ajutat destul de mult cele 2 programe de Coaching de care am avut parte pana acum in cariera si cred ca este un plus pentru profesia pe care tu si altii ca tine o practica cu placere.Cred ca aici rezultatele sunt mult mai vizibile iar satisfactia este mai mare decat in alte job-uri.

O zi buna !
Marian

AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare c?tre ?ara mea":


Nu-mi iubesc ?ara . Trebuie s? fie a?a, din moment ce nu-mi vine

dec?t s? vorbesc ur?t despre ea. S?-i spun vorbe grele
?n fiecare or?, ?n fiecare diminea??, c?nd ?nt?rzii
c?t pot de mult ?nt?lnirea cu oamenii, locurile,
serviciile, televiziunea, p?inea, mirosurile, ma?inile,
culorile, limba ei.


Am obosit de ?ara asta. Am obosit de ?ara ?n care cei
care conduc m? cred prost ?i-mi spun "omul simplu, de pe
strad?", omul c?ruia se simt datori s?-i explice cum
stau treburile, ?ntr-un limbaj g?ngav, analfabet, ca acela
folosit de adul?ii incul?i, pentru a r?spunde
g?ngurelilor unui bebelu?.


Am obosit de ?ara ?n care nimic nu este ceea ce pare: un
site colorat cu multe promisiuni al unei gr?dini?e private
e doar un paravan ?n spatele c?ruia
se afl? o cl?dire care-i ad?poste?te pe pre?colari de
ploaie c?t timp p?rin?ii se afl? la serviciu (altfel,
educatoarele ??i roag? colegele de breasl? mai
norocoase, de la alte gr?dini?e, s? fure plastilin? ?i creioane).


Avocatul care-mi promite c? va c??tiga procesul n-are
niciodat? chitan?ier pentru banii pe care-i dau ?i nici
argumente ?n instan??. Nici ?efa firmei de recrutare
nu-mi d? chitan?? pe banii primi?i, pe care i-am dat
so?ului ei, venit la ?nt?lnire ?n trening, ?ntr-o
sta?ie de autobuz. Atunci s-a desf??urat ?i ultima
secven?? de colaborare, fiindc? plata taxei n-a fost
urmat? de nici o invita?ie la un interviu. Editura la care
s-a angajat prietena mea, editur? foarte renumit?, scoate
c?r?i de filozofie de pensionar trist, de juc?tor de
table f?r? noroc, ?i literatur? erotic?, pe l?ng?
care graffiti-urile din WC-urile ?i g?rile publice s?nt
suave declara?ii de amor.
Iar patronul te felicit? dac? ai reu?it s?-i promovezi
c?r?ile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care
?nc? nu s-a culcat. C? a?a, ar fi putut s-o fac? ?i
el... Profesoara de francez? a nepotului meu miroase a
vodc?, profesorul de religie nu-l las? s? ias? ?n
timpul orei s? fac? pipi, iar cea de fizic? pleac? ?n
Grecia din dou? ?n dou? s?pt?m?ni (plus ?n vacan?ele
?colare). Redac?ia la care m-am angajat are dou? birouri
pentru redactori - unul pentru f?cut sex - ?i un art
director care ilustreaz? un articol despre cartea Golful
francezului cu dou? fotografii: una cu o lagun? ?i cea
de-a doua cu un francez. Anonim. Adic? nu ?tim dac? e
francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII ?i z?mbe?te
t?mp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la
insisten?ele mele, multe, n?du?ite, cu o imagine
portocalie a unei cor?bii ?n apus de soare. Pentru lagun?
n-am mai avut suflu. ?i nici pentru
corabie. Redactorul-?ef spune c?-i genial, c? face ?i
art ?i e ?i director, c? numai el poate s? aplice, ?n
Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei ?i numai el poate s?
ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu
ursule? ?n bra?e, ?i clipul Nokia - cu m?ini
?nl?n?uite. Din cauza lui, ?ntreaga redac?ie ?i-a dat
demisia. A r?mas doar redactorul-?ef. Isteric ?i
nefericit. Din cauza celor care au preg?tit o conspira?ie
?mpotriva lui.

Am obosit de ?ara care-mi spune c? orice speran?? are
r?d?cini firave ?i c? orice op?iune sincer?, onest?
se dovede?te a fi cretin?. Am obosit ca din patru ?n
patru ani s? aleg prost, ?mpreun? cu alte 22 de milioane
de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit
s? sper c? cel care se nume?te ?ef de guvern sau
pre?edinte de ?ar? sau m?celar sau avocat sau
c?nt?re? chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul,
discursul spun c? se pricepe.

Am obosit de ?ara care m? transform? ?n victim? sau
complice. ?n victim?, fiindc? oric?t de multe rele s-ar
?nt?mpla ?n ?ara asta, oric?t de mult? corup?ie ne-ar
t?ia r?suflarea cu duhoarea ei, statul, legile,
func?ion?rimea, judec?torii, DNA-ul, Guvernul,
Parlamentul par cu toate c? exist? ?ntr-un univers
diafan, paralel cu al nostru, din care arunc?, din c?nd
?n c?nd, o ochead? c?tre noi, s? ne supravegheze. S?
ne certe c? n-avem r?bdare s? ajung? ?i la noi
bun?starea. S? ne dojeneasc?, cu glas de domnu'
Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem
imposibilul, ?n condi?iile unei mo?teniri grele.

Am obosit s? fiu victima statului care m? fur? la
facturi, la impozite sau ?n justi?ie, victima patronilor
care m? pot exclude din organigram? din trei ?ipete ?i
dou? semn?turi, victima poli?i?tilor care m? roag? s?
nu reclam furtul din buzunare.


Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice
ini?iativ? care m-ar putea transforma ?n cet??ean sau
concet??ean, ?n membru al unei comunit??i
reziden?iale sau al unei organiza?ii se f?s?ie ?n fa?a
privirilor nep?s?toare, a replicilor de tipul "c'e?ti
copil" sau "m? la?i?!" sau a celor care transform?
ini?iativa ?n afacere profitabil? pentru ei ?i
dezastruoas? pentru beneficiari. Iar renun?area m? face
complice cu cei care accept? ca lucrurile s? mearg?
prost, din neputin??, din interes, din indiferen??.
S?nt complice, prin t?cere, cu to?i impostorii,
mincino?ii, neispr?vi?ii, ho?ii, de care depind,
?ntr-un fel sau altul, ?n b?t?liile mele m?runte, de zi cu zi.

Am obosit de ?ara unui singur televizor, a unui singur
program ?n care se amestec?, de-a valma, senzuale cu
securi?ti nejudeca?i, br?ilence cu anali?ti obosi?i,
discu?ii l?l?i despre salarii enorme, furt la
factur?, poli?i?ti be?i, judec?tori mitui?i,
mini?tri penali cu breaking news-uri ?mpotriva c?rora tot
rom?nul mo??ie: ?nv?rteli, b??c?lii, ogici,
ciumace, anchete de doi ?i un sfert, mor?i de trei parale,
incesturi de patru stele.

Am obosit s? aud sau s? citesc comentarii lungi, strivite
de ur? sau ?nmuiate de slug?rnicie, ale jurnali?tilor
obosi?i din presa rom?neasc?. Am obosit de vorbe grele de
prostie, nesim?ire, ipocrizie, inep?ii, vorbe care nu mai
intereseaz? pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i
transform? pe to?i ciutacii, dumitre?tii ?i morarii ?n
bufoni dispera?i ai orelor t?rzii de televiziune.

Am obosit s? v?d societatea civil?, care face curat ?n
universit??i ?i alegeri, ?nghesuit? pe liste de alegeri
europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit s?
aud c? singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii
fiicei pre?edintelui ?n Parlamentul European este pluralul
nefericit "succesuri". Am obosit s? v?d
sus?in?tori sinceri ai pre?edintelui, care vor salariu de
jurnalist independent. Am obosit s? v?d jurnali?ti
independen?i care devin guvernatori interesa?i. Am obosit
s?-l aud pe ministrul Culturii ?in?nd-o langa cu
explica?iile despre plea?c? ?i iubire de pre?edinte.


Am obosit s? v?d reportaje cu oameni care m?n?nc? din
gunoaie, copii viola?i, preo?i care ?in liturghii

erotice, pu?tile lui Michi ?pag?(azi la putere iar), termopanele lui Adrian
N?stase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se ?mperecheaz? cu oi,

??rani care taseaz? p?m?ntul cu obuze ?nc? detonabile, pensionari
care se str?duiesc s? prind? dou? por?ii de sarmale de
1 Decembrie, ?ig?nci care-?i arat? popoul poli?i?tilor,

?oferi be?i, criminali filma?i ?n circade poli?ie, ?nmorm?nt?ri ?n direct,

sicrie fotografiate cu mobilul, ?tiri animate despre ficatul de 20 de kilograme
al unui c?nt?re?, oameni urca?i pe cruci ca s? vad? mai bine groapa,

cozile isterice de Sf?nta Cuvioasa Paraschieva ?i de Izvorul T?m?duirii,

proteste pe marginea balconului sau a macaralei ?i comentariile
profesioni?tilor care ?ncep cu: "Ce efect poate s?
aib? violul asupra unei feti?e de 12 ani?".

M? obosesc
" profesioni?tii "televiziunilor, chiar ?i f?r? comentarii.
Fiindc? s?nt aceia?i. ?i apar des. Foarte des. ?n ?ara
asta nu mai exist? un psiholog cumsecade, un profesor
eminent, un c?nt?re? talentat, un analist respectabil, un
preot cu har, un poet ?nzestrat: to?i devin vedete ?i,
?n clipa imediat urm?toare, descoper? c? au v?zut idei.
Despre orice altceva dec?t meseria pe care altfel ar fi
putut s-o practice onest ?i din care s? aib? un venit regulat.

M? obosesc emisiunile care-mi promit c? vor dezbate
solu?iile anti-criz? ?i ?n care invita?i ?i moderatori
ajung s? vorbeasc? despre beregate, prost?naci,
caraghio?i, ?obolani rozalii,
lupta dintre fata pre?edintelui ?i intelectuali, despre
insinu?rile cut?rui senator, despre sfor?itul din
Parlament al nu ?tiu c?rui deputat, despre nepoate de
senatoare care s?nt de fapt amante de mini?tri. Am obosit
s? v?d fe?e lungi de jurnali?ti care anun??, cu
acela?i ton grav, de ?nceput de apocalips?, ?i c? se
m?resc facturile, ?i c? s-a dus dracului rapi?a ?n
Alexandria , ?i c? Mutu are tendonul rupt. Sau c? nu-l mai
are deloc. Am obosit s? aud de mitic?-de-la-lig?,
na?u-sandu, meme-stoica, galactici, juc?tori-titra?i,
distrac?ie-pe- cinste.

Am obosit s? ?tiu c? din at?tea cazuri de malpraxis ?n
medicin?, un singur doctor a fost condamnat pentru viol.
M? obose?te Mihaela R?dulescu, ?i cei care o combat, ?i
cei care o ap?r?. M? obose?te oricine comenteaz? un
film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni
sau p?rin?i, f?r? s? poat? ar?ta vreun act, o diplom?, care
s?-i confere acest drept. Am obosit s? m? tot ?ntreb
cine este cel sau cea care apare pe prima pagin? a tuturor
ziarelor, f?r? s? reu?esc s?-mi amintesc vreo isprav?,
bun?, rea, dar ?n orice caz extra-ordinar?, care s?
merite m?car efortul scan?rii fotografiei lor.


Am obosit s? v?d c? patroni de firme de salubrizare
??i dau cu p?rerea despre expozi?ii de art?, c? pe
Wikipedia Mircea Badea este actor rom?n, c? Monica Tatoiu
are r?spuns pentru orice - de la ?nc?lzirea global?,
la cum nu trebuie s? renun?i la speran?a de a avea
orgasm. Am obosit ca, la dou?zeci de ani de la Revolu?ie,
s?-i ?njur tot pe Iliescu, N?stase, V?c?roiu, ?erban
Mih?ilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpe?, Mitrea, Vadim

Tudor, Voiculescu, Adrian P?unescu etc.iar cei de azi la puterescapa.

Am obosit, de fapt, s? nu am ?ncredere ?n nimic ?i nimeni.

Am obosit s? scriu acest protest. Nu va folosi la nimic.
M-am g?ndit, la un moment dat, s? le cer
oamenilor obosi?i ca ?i mine s? ias? ?n strad?. Dar
am ?n fa?a ochilor imaginile filmate la diferite
proteste: pancarte ?i lozinci analfabete, revendic?ri
haotice ?i isterice, fe?e t?mpe ?n fundal care transmit
salut?ri familiei, sindicali?ti m?ng?ia?i pe frunte de
opozi?ie, trec?tori plictisi?i ?i amintiri duioase
despre concediile la mare din vremea fra?ilor Petreu? ?i
a Daciilor ?n rate.

Am obosit de ?ara ?n care nu se ?nt?mpl? nimic. De
?ara care m-a f?cut s? privesc cu lehamite drepturi la
care am t?njit ani mul?i ?i grei ?n comunism. Mie,
omului simplu de pe strad?, mi-e lehamite de dreptul meu de
a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a
protesta. De dreptul ?i obliga?ia de a-mi ap?ra ?ara . De
dreptul de a m? asocia liber ?n partide politice, ?n
sindicate, ?n patronate ?i ?n alte forme de asociere. De
dreptul de a avea acces la tratamente corecte ?n spitale.
De dreptul de a fi egal cu ceilal?i rom?ni ?n fa?a justi?iei.

De aceea spun c? nu-mi iubesc ?ara . Mi-a mai r?mas,
totu?i, un singur drept: acela de a circula liber ?n
str?in?tate. De a emigra. Poate c-a venit timpul s?-l
folosesc. ?tiu bine c? nici acolo nu umbl? c?inii cu
covrigi ?n coad?. Sper doar ca acolo, ?ntr-o limb?
str?in? ?i pe str?zi curate, s? am timp s? mi se fac?
dor de ?ara mea. "


Acest articol reprezint? ?ntr-o form? concis? ?i condensat?
exact lucrurile pe care le g?ndim to?i cei dezam?gi?i,
declar? invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai ad?ugat
c? media rom?nesc? e vinovat? pentru genocid cultural.

Sunt curioasa Tatiana,

ce simti ca este diferit la cei care isi stabilesc obiective si le si ating, in tara noastra?

si daca ar fi sa-ti amintesti un lucru realizat de tine in Romania, ce calitati ale tale ai folosit atunci sa reusesti?