Forum KeyPeople Cand merita sa muncesti cu riscul de a te autodistruge?

In 2007, cand atentia publica s-a intors prima data asupra fenomenului "manager-kamikaze", scriam intr-un editorial ca Raluca Stroescu a fost orice, numai mediocra nu. Pentru ca doar cei mediocri se pituleaza la umbra celor care duc mai departe companiile in care lucreaza.

Acum, un alt exemplu - un om care muncea foarte mult, Alexandru Miristea, top-manager in trustul Realitatea, a decedat la doar 33 de ani. Cauza avansata de doctori - stop cardiorespirator - poate avea la randul sau diverse cauze. Nu stim daca munca in exces a fost intr-adevar motivul, insa cu siguranta Alex (pe care l-am cunoscut doar in treacat la Publimedia) era un om dedicat. Isi dorea copii si se gandea sa emigreze pentru ca nu mai suporta mediul social din Romania. Nimeni nu il poate invinui pentru asta.

Dumneavoastra ce credeti? In ce situatii construirea unei cariere, sau urmarirea unor planuri personale de termen lung, justifica un stil de lucru dominat puternic de stres? Pentru ca, desigur, exista si astfel de situatii, mai ales daca depasim tentatia de a raspunde simplu si definitiv... "asa le trebuie celor care n-au grija de ei".

cam acesta ar fi raspunsul logic si de bun-simt. Nu merita, mai ales daca la mijloc vorbim si de o casnicie, si de unul sau mai multi copii.
In privinta consideratiilor la adresa celor care nu se dedica in acest mod, totusi, cateva observatii. Nu toti oamenii sunt creativi, geniali, antreprenori, vizionari etc. Multe dintre companiile de succes sunt duse inainte si ating rezultate extraordinare pentru ca liniile 2 sau 3 de management sunt extrem de bune in ceea ce fac. Oamenii aceia nu ies in fata, nu sunt cunoscuti, isi fac treaba cat pot de bine si cam atat. Insa la nivel de executie. Nu cred ca oamenii acestia se pituleaza in umbra celorlati, si ar trebui sa le acordam respectul pe care il merita.
Sau poate nu am inteles eu despre ce fel de mediocri este vorba...
Toate cele bune.

Evident avem de-a face cu o veste trista. sunt in presa de peste 11 ani de zile. Am mai spus asta si o sa o mai spun: familia are un rol de echilibru, de reglare a activitatilor personale, intr-un mediu in care nu esti singur, nu gandesti doar pentru tine. Apar responsabilitati noi, dar au rolul de a echilibra eforturile si de a prioritiza diferit.
Pentru ca este intr-adevar foarte posibil sa te fure un val al muncii si chiar sa iti placa atat de tare incat mergi inainte cat poti duce. Nu stiu exact cauza acestei intamplari. Revin insa la familie, la rolul ei care trebuie sa fie de echilibru. sa fim atenti si constienti.

Cred ca ar trebui sa ne trezim si sa ne uitam dincolo de ideea ca daca nu suntem noi acolo nu merge treaba si pentru asta trebuie sa dau dreptate interlocutorilor mei care specifica ideea delegarii . In general se poate spune ca daca nu faci tu ceva nu esti sigur ca o sa iasa bine , dar mai ramane si cea din urma intrebare ''pe cine intereseaza ceea ce iti doresti sau daca esti odihnit si poti da randament''.Din pacate toti cautam sa facem performanta dar aceasta performanta trebuie sa fie facuta cu cap si nu fara un colectiv pe care sa ti-l formezi si daca tu nu esti acolo sa fii sigur ca cineva te ajuta si pe tine sa iti vezi de viata si sanatatea ta. Puterea exemplului sta in echipa pe care o conduci si nu in ceea ce poti face neaparat tu ca persoana , pentru ca daca nu mai esti tu ce se poate intampla atunci.Trebuie ca sa lasi ceva in urma ,ceva de care sa te poti bucura.
Dumnezeu sa-l odihneasca

"Alegerea intre cele doua extreme le este rezervata doar celor puternici, pentru ca mediocrii se aduna la mijloc, acolo unde nu deranjeaza pe nimeni."

Este un mod ultrasimplist de a aborda lucrurile: alegerea nu trebuie sa fie numai intre extreme, exista o multitudine de alternative astfel incat sa nu ajungi in astfel de situatii. Si exista o multime de exemple de oameni care au ales o cale de mijloc fara a deveni mediocri. Este adevarat ca nivelul (inca) scazut de trai si, mai ales, lipsa de educatie a romanilor a incurajat ca lucrurile sa se mentina pe aceasta linie. Tine de noi insa pana cand va dura...

Exista si oameni care stau "la mijloc" fara sa fie mediocri. Sunt oamenii care isi fac bine treaba, fara de care firmele nu ar functiona. Eu nu de ei vorbeam, ci de cei care stau la mijloc ferindu-se de responsabilitati si fentandu-i pe ceilalti astfel incat ei sa munceasca cat mai putin. Sunt destui si in sistemul public, dar si in companii.

Iar in comparatie cu mediocrii, cei care isi sacrifica viata personala (sau, simplu, viata) pentru cariera, apar cu atat mai mult intr-un contrast puternic.

Multumesc pentru pareri.